La asa lunga absenta, probabil ca unii au trecut deja Baletul in randul atator altor moaste mai mult sau mai putin respectabile ale internetului. Ei bine, (inca) nu: doar ca, din pacate, s-a intamplat sa fim chemati la un lung razboi si am fost obligati sa ne lasam instrumentele si decorurile acasa…
Sirul inconstant al textelor mele va fi deci reluat, cu o nota pe care i-o datorez de foarte multa vreme unuia din respectabilii cititori, Paula. Careia ii cer scuze pentru lunga tacere cauzata, in parte, de inaccesibilitatea acestui Luigi Pozzi care ii starnise curiozitatea – si pe care il veti cunoaste in curand. Imi fac datoria sa va avertizez ca acest personaj a iesit de putin timp la lumina si ca publicatia decisiva in acest sens a rezistat tuturor cautarilor mele, astfel incat datele nu-s prea multe si unele s-ar putea dovedi inexacte in viitor. Cat despre comentariile mele asezonate, luati-le si pe ele cu un varf de mirodenii.
Si… fie multumita de articol (cum nadajduiesc) fie dezamagita, cea careia ii este dedicat sa binevoiasca sa mai scrie pe blogul acela sic al ei - macar fiindca as cam marai la Gianluigi Trovesi!… :)
[...] Luigi Pozzi [cu o dedicatie] [...]