Inaugurez astăzi o nouă rubrică în cadrul părţii “informative” a Ballet-ului: un dicţionar de termeni muzicali, în care voi încerca să cuprind toate denumirile mai mult sau mai puţin clare de genuri, forme muzicale (dansuri, de pildă), tehnici de compozitie şi de interpretare – cuvinte pe care le voi fi folosit şi al căror sens merită clarificat. Două lucruri vor deosebi dicţionarul meu de lucrările “serioase” tipărite în România şi de cele străine on-line (inclusiv wiki):
(i) voi avea în vedere în primul rând sensul pe care termenii înregistraţi îl aveau în secolele XVII-XVIII, secolele “baroce” daca vreţi. De multe ori, recursul la muzica Renaşterii va fi necesar – dar secolul XIX consideraţi-l de la început în afara discuţiei; oricum, din acel moment atât formele muzicale cât şi denumirile lor coincid în mare măsură cu standardul actual.
(ii) fiecare termen va fi acompaniat de un set de definiţii de epocă extrase din vechi dictionare şi tratate de muzică – set pe care îl voi îmbogăţi pe măsură ce voi avea la rândul meu contact cu noi surse.
Câteva lucruri vă vor sări probabil în ochi din prima: imprecizia multor termeni, sensul foarte diferit de cel actual, “încălecări” de sensuri, confuziile unora dintre autori. Nu e exclus să ajungeţi în cele din urmă să vă întrebaţi, de pildă: “bine, dar care e atunci diferenţa dintre simfonie, sonată şi concert?!?”. Ei bine, la 1650 nu era vreuna prea clara: de ce am face-o noi acum, vorbind despre muzica pentru care au fost inventate cuvintele astea? Şi îmi aduc aminte de acele “sinfonie” de 30 de secunde cu care se deschide câte un Monteverdi…
Apoi, unele bucăţi merită de-a dreptul savurate: întorsături de limbă veche, explicaţii neverosimile, exemple tendenţioase şi polemice (mai ales în sursele franceze), etimologii fanteziste. Aveţi grijă: recursul la muzica antică grecească e aproape obligatoriu (în sec. XVII cel puţin), dar nu îi daţi prea mult credit ca valoare informativă despre antichitate – cercetările au progresat enorm de atunci. În schimb, e relevant ce credeau cei din secolul XVII despre muzica antică, câtă vreme işi propuneau, conştient şi declarativ, să se inspire din practicile ei, uneori s-o învie de-a dreptul – şi o vreme au crezut că asta şi fac.
Sper să vă găsiţi plăcerea (în primul rând) şi folosul în această nouă întreprindere. Colaborarea este binevenită, mai ales daca aţi dat de vreun text de epocă care nu apare aici. Şi desigur, vă invit să discutăm pe marginea textelor.
Le Batteur de Mésure de Sa Majesté
