Marco Uccelini

c. 1603, Forlimpopuli – 10 sept. 1680, Parma

       Marco Uccelini face parte din seria primilor virtuozi ai viorii, in prima jumatate a secolului XVII, care reusesc sa inventeze efectiv un nou limbaj muzical adecvat instrumentului lor, si formele in care acesta sa se manifeste. In fapt, experientele lor duc la constituirea sonatei – dar diferentele cuceresc urechea moderna, mai mult decat asemanarile cu ceea ce denumim noi sonata, iar “avangardismul” limbajului pe care il ofera viorii nu-si pierde, cred, efectul azi. Uccelini este unul dintre acesti inovatori: contemporanii lui isi vor face si ei loc aici in curand.  
        Viata sa e doar in mica parte cunoscuta. Se stie ca studiaza la seminarul din Asissi si ajunge la Modena candva inainte de 1639. Devine aici Capo degl’ instrumentisti  (supervizeaza muzica instrumentala si o compune, in buna masura) la curtea familiei Este (1641-1662), iar din 1647 maestro di capella la catedrala din oras. Parasind Modena, il regasim din 1665 la curtea Farnese din Parma ca maestro di capella, functie pe care o va detine pana la moartea sa in 1680. Din putinele informatii care ne-au parvenit, o observatie: Uccelini se remarca prin sedentarismul si fidelitatea fata de patronii sai, daca e sa il comparam cu “nomadismul” majoritatii muzicienilor italieni ai epocii (un exemplu bun ar fi Biagio Marini, care nu pare sa reziste mai mult de cativa ani consecutivi in acelasi loc).

        Vioara Antonio Stradivari, Cremona 1693 (Metropolitan Museum of Art)

       Muzicologii vorbesc de scoala de la Modena, din care Uccelini face parte, alaturi de Giovanni Maria Bononcini si Giuseppe Jacchini.  Cea mai mare parte a creatiei lui Uccellini care s-a pastrat se rezuma la mai multe colectii de sonate si sinfonii publicate majoritatea la Venetia – poate cele mai indraznete ale epocii, utilizeaza din plin cromatismul si profita de dezvoltarea tehnicii violonistice (Ucelini introduce a 6a pozitie). In plus, caracterul fragmentar al sonatei lui Marini tinde sa fie inlocuit de o relativa unitate tematica (in fond, comentariile de acest tip vin din partea muzicologilor ce cauta sa gaseasca un drum evolutiv neted de la stravaganze - le acestor pionieri si pana la trio sonata barocului tarziu, gen Corelli: lucru ce ramane discutabil). In afara de acestea, Uccelini a compus muzica instrumentala, opere si balete pentru curtea Farnese, care s-au pierdut in cea mai mare parte.

Creatia

      Sonate, sinfonie et correnti, Op. 2 (1639)
      Sonate, arie et correnti, Op 3 (Venetia, 1642)
      Sonate, correnti et arie, Op 4
      Sonate, over canzoni, Op. 5 (1649) – primele sonate pentru vioara solo si b.c.
      Salmi a 1, a 3, 4, et a 5 concertati parte con istromenti e parte senza con Letanie della Beata Vergine Concertate a 5 con istromenti, Op. 6 (Venetia, 1654)
      Ozio regio, Op. 7
      Sinfonie Boscarecie, Op. 8 (Venetia 1660, reeditate Antwerp 1669) - piese pentru vioara si b.c., cu o a doua si a treia vioara ad libitum. O editie on-line dupa cea din 1669 gasiti aici. 
      Sinfonici concerti brevi e facili, Op. 9

      Uccelini in blogosfera: la Gramo`s World (salutam mentiunea, cu observatia ca Uccelini putea sa-i fie cel putin bunic lui Corelli )
       Surse: Grove Concise Dictionary of Music (Oxford Univ. Press, 1994), Goldberg early music portal (articol de Igor Kipnis), HOASM, Wikipedia.

   [adaugiri si discografie promise]