A.3. Barocul italian tarziu

Albinoni, Tomasso Giovanni (1671-1751)

Corelli, Arcangelo (1653-1713)

Geminiani, Francesco (1687-1762)

Locatelli, Pietro Antonio (1695-1764)

Scarlatti, Alessandro (1660-1725)

Scarlatti, Domenico (1685-1757)

Stradella, Alessandro (1639-1682)

Tartini, Giuseppe (1692-1770)

Torelli, Guiseppe (1658-1709)

Veracini, Francesco Maria (1690-1768) 

Vivaldi, Antonio Lucio (1678-1741)

      Nota: cel putin doua generatii se disting, deopotriva cronologic cat si stilistic aici: cea a inovatorilor ce se distanteaza de formele barocului de la mijloc de secol si aduc la lumina noi genuri, precum concerto grosso (Stradella, Corelli) si “reformeaza” opera (Alessandro Scarlatti), si generatia propriu-zis tarzie, a lui Vivaldi si D. Scarlatti. Pentru inceput, am preferat sa le pun laolalta, datorita legaturilor evidente care ii leaga.

Publicat în:  on ianuarie 22, 2007 at 7:38 pm Comentarii (2)

The URI to TrackBack this entry is: http://mousike.wordpress.com/2007/01/22/a3-barocul-italian-tarziu/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

2 Comentarii Leave a comment.

  1. On septembrie 14, 2007 at 12:12 pm StabatMater Said:

    Nu uita de famila Bononcini, de francesco conti, de barocul realmente tirziu al lui baldassare galuppi, de veracini, nemesis-ul lui geminiani si – cum se poate ? – de monteverdi !

    toate cele bune :)

    Răspunde
  2. On septembrie 15, 2007 at 10:08 am mousike Said:

    StabatMater, cum se poate sa-l faci pe Monteverdi contemporan cu Veracini?! Care era oricum trecut in lista… Stapaneste-ti indignarea, il gasesti pe Monteverdi la barocul italian timpuriu. :P Lista nu e completa, fireste, se mareste pe masura ce scriu articolele corespunzatoare – deocamdata, doar un nucleu.

    Altfel, incantat de cunostinta.

    Răspunde

Leave a Comment