Georg Muffat – Exquisitionis Harmoniae Instrumentalis Gravi-Jucundae Selectus (Passau, 1701)

      Ofer in cele ce urmeaza fragmente din prefata franceza a volumului de concerti grossi al lui Georg Muffat, elev al lui Lully si Corelli deopotriva si poate primul compozitor  cu vocatie europeana constientizata si asumata in cele de mai jos; de asemenea, explicatiile cu privire la interpretarea concertelor pretuiesc mult astazi (induiosatoarea explicatie a termenilor de forte/piano). Am urmat indeaproape limba lui Muffat, cu ortografia sa mai curand bizara azi.

 

       << Voicy la Premiere Elite de mes concerts meles de serieux & de Gay, que je Vous offre, Mon cher Lecteur, intitulee d`une harmonie instrumentale plus exquise, par ce qu`elle contient non seulement la vivacite & douceur des airs de balets a l`imitation de feu Monsr. Baptiste de Lully en sa purete; mais aussy certains endroits graves, & exquis du Pathetique Italien, & divers jeux de la veine Musicale (en Italien Scherzi) comme aussi un melange alternatif du grand choeur, avec le Trio assez agreable. Cet oeuvre ne convenant ny aux symphonies d`Eglise pour les airs de balets qu`il contient, ny a la danse pour les autres conceptions qui tantot graves, & tristes; & tantot gayes et enjouees s`y entremelent, ayant ete compose purement pour la satisfaction des oreilles delicates servirat fort a propos aux divertissements, ou aux receptions des Princes & grans Seigneurs; comme aussy Magnificenses des festins, des serenades, & pour les assemblees, ou Concerts des scavans & Amateurs de la Musique.

                                                                    …

      J`en concus la premiere Idee, lorsqu`etant a Rome pour etudier la maniere Italienne sur l`Orgue, et le Clavecin sous M. Bernardo Pasquini, J`entendis avec etonnement quelques symphonies de M. Arcangelo Corelli tres belles, & tres bien executees par un bon nombre de Musiciens. Ayant remarque la grande variete, dont ce style abonde, je me mis a Composer quelques uns de ces concerts-cy, que je fis preuver chez le dit M. Arcangelo Corelli, a qui je suis redevable de beaucoup d`utiles observations touchant ce melange, & voyant qu`il les honnoroit de son approbation, tout ainsi qu`a mon retour de France; j`avais ete le premier qui apportay en Allemagne le style de M. de Lully pr. les ballets; aussy a mon retour d`Italie fus-je le premier, qui y apportay des essais de cette nouvelle harmonie.

                                                                   …

      Sous le mot de piano ou la lettre p. qui signifie la meme chose, il faut que tous jouent uniformement si doux, & avec tant d`exactitude qu`a peine on les entende: & sous le forte, ou f. inspirer a tous une telle force, & vehemence de la premiere note ainsi marquee, que les Auditeurs restent comme etonnes d`un si grand bruit. [...] Et c`est l`exacte observation de cette opposition de la lenteur a la vitesse, de la force a la douceur, & du plein du grand choeur a la delicatesse du simple Trio, qui ravissant l`ouye l`entraine en admiration, comme il arrive a la vue par la contrariete de l`ombre & de la lumiere.

                                                                  …

      [...] Que si parmy vos Musiciens Vous avez des hautbois delicats, Vous pourrez faire jouer avec succes les trois parties de Votre Trio, ou petit Choeur (Concertino) par deux Dessus, & un Basson.

                                                                  …

      Ma Profession est bien eloignee du tumulte des armes, & des raisons d`Estat qui les font prendre. Je m`occupe aux notes, aux chordes, & aux sons. Je m`exerce a l`Etude d`une douce Symphonie: lorsque je mele des airs Francois, a ceux des Allemans, & des Italiens, ce n`est pas pour emouvoir une Guerre; mais plustot preluder peut-etre a l`harmonie de tant de nations, a l`aymable Paix. >>

     Sursa: Notele Cd-ului “Muffat – Armonico tributo” (interpretare: Ensemble 415, dir. Chiara Banchini, Jesper Christensen), Harmonia Mundi HMA 1951581.

Publicat în: on ianuarie 31, 2007 at 10:49 pm Scrieti un comentariu

Denis Gaultier (1603 – 1672)

gaultier-la-rhetorique-des-dieux-02-presentation-du-portrait-de-gauthier-a-appollon.jpg     

“Gaultier le Jeune”, Gautier, Gothier

      Paris, 1603 – Paris, 1672

     Virtuoz al lautei, Denis Gaultier face parte din cercul muzicienilor francezi ce cultiva muzica intimista si aluziva a lautei in saloanele pretioase ale Parisului mijlocului de secol XVII. Desi faimos, nu va detine nici o pozitie la Curte, frecventand insa saloanele epocii, in special cel al lui Ninon de L`Enclos. Probabil discipol al lui Charles Racquet (1598-1664), pentru care va scrie un tombeau, Denis Gaultier isi instaureaza hegemonia odata cu retragerea din Paris a mai varstnicului sau var, Ennemond Gaultier (1631). De altfel, cei doi sunt adesea confundati in tipariturile care le conserva piesele de lauta (v. poreclele de mai sus), facand dificila distinctie dintre cei doi astazi. Se casatoreste cu Francoise Daucourt (1635), cu care are un fiu, Philippe Emmanuel, care va deveni consilier al regelui.

     Cei doi Gaultier sunt creditati ca principalii artizani ai muzicii pentru lauta ce infloreste in Franta secolului XVII: o arta rafinata, rezervata cercurilor restranse de aristocrati si intelectuali grupati in jurul saloanelor pretioase. Substratul acestor pieces de luth este dansul, in formele in care apare si in baleturile de curte - dar el sufera un proces de transfigurare si abstractizare, prin transcriptie, ornamentare si acel style brise caracteristic lautei, care reduce acordurile la o nota sau doua; astfel, simplitatea melodiei primare se deghizeaza cu un arabesc de ornamente neasteptate, ajunge sa fie subinteleasa gratie unui sir de aluzii, disonante inselatoare… Denis Gaultier ajunge sa transforme notele acordului intr-o melodie quasi-recitativica. ” It is by such ambuities and sly insinuations that Gaultier lucked poetry from his lute” (Cl. V. Palisca).

     Si inca mai mult, titlurile pieselor le disimuleaza inca o data: nume enigmatice, sugestii, ghicitori accesibile numai cercului restrans al ascultatorilor, care deschide seria acelor pieces de caractere care domina muzica de camera franceza inca  o suta de ani: La Belle Homicide, La Psyche (J. Gallot), Chaconne ou Cascades (De Launay), A. d. M. L. b. (L`Adieu de Lademoiselle Le Brun), iata cateva exemple ale jocului baroc al dansurilor transfigurate.  Monumentul  funerar construit in materie muzicala, tombeau, in amintirea unui muzician sau a vreunui alt initiat al salonului, este in fond o alemanda abstractizata in tonul sobru al unei oraison funebre. Acest repertoriu se va extinde la clavecin si viola da gamba, care se vor amuza un timp sa imite chiar si particularitatile de expresie proprii lautei. Iar la radacinile acestui stil, departe de simpla transcriptie a antecesorilor, stau Ennemond si Denis Gaultier.   

      Ilustratii: (sus) Portretul lui D. Gaultier prezentat lui Apollo, La Rhetorique des Dieux, 1652; (jos) Eustache Le Sueur – Reunion des amis, 1640-44, Louvre: cercul de prieteni ai lui Anne de Chambre (comanditarul Retoricii zeilor), Denis Gaultier la lauta.  

  le-sueur-reunion-des-amis.jpg

     Lucrari

  • La rhétorique des dieux (1652), manuscris pentru Anne de Chambré, cu gravuri de Eustache Le Sueur, Abraham Bosse et Robert de Nanteuil; contine piese aranjate pe cele 12 moduri traditionale (pentru ilustratii, v. aici)

  • Pièces de luth sur trois différens modes nouveaux (c. 1670), rezervata exclusiv lui, contine o prefata in care explica practica lautei

  • Livre de tablature … de Mr. Gaultier Sr. de Nève et de Mr. Gaultier son cousin (c. 1672), publicata de elevul sau Montarcis; aceasta culegere, ca si cea de dinainte, este precedata de o introducere in arta lautei

  • diverse piese in colectiile lui Perrine, Livre de musique pour le luth contenant 1 métode, Paris 1680 si Pièces de luth en musique avec des règles pour les toucher parfaitement sur le luth, et sur le clavessin, Perrine, Paris, 1680  Influenteaza pe Dufaut, Dubut le père, Jacques Gallot et Charles Mouton; editii moderne: Pieces du luth : sur trois différents modes nouveaux. Genève, Minkoff Reprint 1975

       Editii moderne

  • L`Oeuvres de Denis Gaultier, edition et transcriptions par Monique Rollin et Francois-Pierre Goy, Paris, CNRS Editions, 1996

  • La rhétorique des dieux, ca 1652 : fac-similé du manuscrit du Kupferstichkabinett, Berlin, 78 C 12 / Denis Gaultier ; introducere de François Lesure, Genève, Minkoff, 1991.

       Comentarii, interpretari

  •  Buch, David Joseph, La rhétorique des dieux a critical study of text, illustration, and musical style, 1983, (Dizertatie)

  • Fleischer, Oskar, Denis Gaultier. In Vierteljahresschrift für Musikwissenschaft  (II) 1886

  • Brenet, Michel (Pseud. lui Marie Bobillier), Notes sur l’histoire du luth en France. In Rivista Musicale Italiana (V-VI) 1898-1899

  • Ecorcheville, Jules, Le luth et sa musique. In Société Internationale de Musique, 1908

  • La Laurencie, Lionel de, Les luthistes. Paris, Henri Laurens 1928

  • Hafner, W.E. , Die Lautenstücke des Denis Gaultier (thèse). Fribourg 1939; Endigen-Kaiserstuhl 1939

      Surse (pe care le-am folosit): Grove Concise Dictionary of Music, Oxford University Press, 1994; Palisca, Cl. V, Baroque music, Prentice Hall, 1981; musicologie.org (articol de Jean-Marc Warszawski); wikipedia.

 

Publicat în: on ianuarie 30, 2007 at 10:21 am Scrieti un comentariu

F. Alteri (sive mea ingorantia)

    

      Nota: precum vrea sa spuna si titlul, numele incluse in categoria aceasta, departe de a-si merita locul de “etc.”, se afla aici (si insasi rubrica exista) gratie ignorantei mele. Sunt spatii geografice si scoli muzicale inca necercetate cum se cuvine (de mine sau de specialisti…) – nu necesar marginale Europei. Pe masura ce lucrurile se vor clarifica, voi face modificarile si transferurile cuvenite.

Tarile de Jos

     Constantijn Huygens (1596 – 1687)

     Hacquart, Carolus

 

[ultima modificare: 11.06.2008]

Publicat în: on ianuarie 25, 2007 at 10:56 pm Comentarii (3)

E. Barocul spaniol (& Lumea Noua)

Cabanilles, Joan Baptista (1644 – 1712)

Duron, Sebastian (1660 – 1716)

Literes, Antonio de (1673 – 1747)

Marin, Jose (1619 – 1699)

Sanz, Gaspar (1640 – 1710)

Torrejon y Velasco, Tomas (1644 – 1728)

Publicat în: on at 10:41 pm Scrieti un comentariu

D. Barocul englez

1. De la muzica elisabetana la Cromwell

     Byrd, William (1540 – 1623)

     Campion, Thomas (1567 – 1620)

     Coperario (Cooper), John (c. 1570 – 1626)

     Dowland, John (1563 – 1626)

     Jenkins, John (1592 – 1678)

     Lanier, Nicolas (1588 – 1666)

     Lawes, William (1602 – 1645)    

2. Restauratia si inceputul sec. XVIII

     Blow, John (1649-1708)

     Locke, Matthew (c. 1621 – 1677)

     Purcell, Henry (1659-1696)

3. De la Handel la J.Ch. Bach

     Arne, Thomas Augustine (1710 – 1778)

     Boyce, William (1711 – 1779)

     Stanley, John (1712 – 1786)

      Nota: In Anglia, muzica are un arsenal de forme si o evolutie care o individualizeaza in raport cu cea continentala. Muzica elisabetana, in acelasi timp inovatoare (oarecum paralel cu ce se intampla dincolo de Canalul Manecii) si conservatoare, cu o putere unica de a integra organic influentele franceze (air de cour > ayres) nu poate fi redusa la Renasterea “canonica”. Ruptura cu stilul elisabetan este violenta, si se datoreaza Razboiului Civil (1642-1649) si instaurarii regimului lui Cromwell, ce aneantizeaza practic o intreaga generatie de muzicieni. Monarhia restaurata importa in acest peisaj devastat de puritanism muzica franceza de curte (si muzicieni francezi), iar episodul Purcell sta sub semnul mimetismului francofil al lui Charles II, peste care se suprapune influenta italiana in ascensiune dupa 1680. Lungul sejur al lui Handel la Londra spulbera inca o data coordonatele muzicii engleze, care - inca odata conservatoare – va perpetua maniera maestrului german pana in plin clasicism continental. Pemtru un nou salt, trebuie sa-i asteptati pe J.Ch. Bach si J. Haydn.

      Asta mica schita sper ca lamureste impartirea rubricii engleze pe care vi-o propun mai sus. Mi s-a parut absurd sa nu includ cativa maestri elisabetani par excellence, contemporanii lui Caccini ori Guedron.

Publicat în: on at 10:28 pm Scrieti un comentariu

C.2. Barocul german al sec. XVIII

Bach, Johann Sebastian (1685 – 1750)

Graun, Karl Heinrich (1704 – 1759)

Handel, Georg Friederich (1685 – 1759)

Hasse, Johann Adolph (1699 – 1783)

Keiser, Reinghard (1674 – 1739)

Quantz, Johann Joachim (1697 – 1773)

Telemann, Georg Philipp (1681 – 1767)

Zelenka, Jan Dismas (1679 – 1745)

Publicat în: on ianuarie 24, 2007 at 10:50 pm Scrieti un comentariu

C.1. Barocul german al sec. XVII

Biber, Heinrich Ignaz Franz von (1644 – 1704)

Buxtehude, Dieterich (1637-1707) 

Froberger, Johann Jakob (1616 – 1667)

Kerll, Johann Kaspar (1627 – 1693)

Muffat, Georg (1653 – 1704)

Rosenmuller, Johann (c. 1619 – 1684)

Schutz, Heinrich (1585 – 1672)

      Nota: Am grupat (macar provizoriu aici) atat generatia lui Schutz, influentata de “stilul modern” italian al inceputului de secol, cat si pe cei indeobste inghesuiti sub termenul de “middle baroque” (Buxtehude, Biber et al.).

Publicat în: on at 10:45 pm Comentarii (1)

B.4. Epoca lui Louis XV: rococo-ul francez?

Boismortier, Joseph Bodin de (1689-1755)

Corette, Michel (1707-1795)

Duphly, Jacques (1715 – 1789)

Francoeur, Francois (1698 – 1787)

Leclair, Jean Marie (1697 – 1764)

Mondonville, Jean Joseph Cassanea de (1711-1772)

Rameau, Jean Philippe (1683 – 1764)

    Updates: 24 ian.

Publicat în: on ianuarie 23, 2007 at 11:02 pm Scrieti un comentariu

B.3. Le Soleil couchant (sf. sec. XVII – inc. sec. XVIII)

Brossard, Sebastien de (1655 – 1730) 

Campra, Andre (1660 – 1744)

Clerambault, Louis Nicolas (1676 – 1749)

Couperin, Francois (1668 – 1733)

Desmarest, Henri (1661 – 1741)

Destouches, Andre-Cardinal (1672-1749)

La Guerre, Elisabeth Claude Jacquet de (1665 – 1729)

Lalande, Michel Richard de (1657 – 1626)

Marais, Marin (1656 – 1728)

Rebel, Jean-Ferry (1666 – 1747)

Publicat în: on at 11:00 pm Scrieti un comentariu

B.2. La musique du Roy Soleil

Cambert, Robert (c. 1628 – 1677)

Charpentier, Marc-Antoine (1643 – 1704)

Lully, Jean Baptiste (1632 – 1687)

Publicat în: on at 10:57 pm Scrieti un comentariu

B.1. Barocul francez timpuriu (avant Lully)

Bataille, Gabriel (c. 1575 – 1630)

Boesset, Antoine (1586-1643)

Boesset, Jean Baptiste ( + 1685)

Bouzignac, Guillaume (ante 1592 – post 1641)

Cambefort, Jean de (c. 1604/05 – 1661)

Chambonnieres, Jacques Champion de (c. 1602 – 1672)

Dumanoir, Guillaume

Dumont, Henri (1610-1684)

Gaultier, Ennemond (1575 – 1651)

Gaultier, Denis (1603 – 1672)

Guedron, Pierre (post 1564 – 1619)

Lambert, Michel (1610 – 1696)

Le Camus, Sebastien (1610 – 1677)

Moulinie, Estienne (c. 1610 – c. 1670)

Publicat în: on at 10:54 pm Scrieti un comentariu

A.3. Barocul italian tarziu

Albinoni, Tomasso Giovanni (1671-1751)

Corelli, Arcangelo (1653-1713)

Geminiani, Francesco (1687-1762)

Locatelli, Pietro Antonio (1695-1764)

Scarlatti, Alessandro (1660-1725)

Scarlatti, Domenico (1685-1757)

Stradella, Alessandro (1639-1682)

Tartini, Giuseppe (1692-1770)

Torelli, Guiseppe (1658-1709)

Veracini, Francesco Maria (1690-1768) 

Vivaldi, Antonio Lucio (1678-1741)

      Nota: cel putin doua generatii se disting, deopotriva cronologic cat si stilistic aici: cea a inovatorilor ce se distanteaza de formele barocului de la mijloc de secol si aduc la lumina noi genuri, precum concerto grosso (Stradella, Corelli) si “reformeaza” opera (Alessandro Scarlatti), si generatia propriu-zis tarzie, a lui Vivaldi si D. Scarlatti. Pentru inceput, am preferat sa le pun laolalta, datorita legaturilor evidente care ii leaga.

Publicat în: on ianuarie 22, 2007 at 7:38 pm Comentarii (2)

A.2. Barocul italian dezvoltat (c. 1630-1660)

Arrigoni, Giovanni Giacomo (1597-1675)

Caproli, Carlo (c. 1615-c. 1692)

Carissimi, Giacomo (1605 – 1674)

Castello, Dario (c. 1590 – c. 1630/57-58 )

Cavalli, Francesco (1602-1676)

Cazzati, Maurizio (1616-1678 )

Cesti, Antonio (1623-1669)

Cornacchioli, Giacinto (1599-1673?)

Falconiero, Andrea (c. 1585-1656)

Farina, Carlo (c. 1600-c. 1640)

Ferrari, Benedetto (c. 1603-1681)

Fontei, Nicolo (c. 1600-c. 1647)

Grandi, Alessandro (1586-1630)

Kempis, Nicola a (c. 1600-1676)

Landi, Stefano (c. 1586-1639)

Legrenzi, Giovanni (1626-1690)

Leonarda, Isabella (1620-1704)

Marazzoli, Marco (c. 1605-1662)

Marini, Biagio (1594 – 1663)

Mazzaferrata, Giovanni Battista (+1691)

Mazzochi, Domenico (1592-1665)

Mazzochi, Virgilio (c. 1586-1639)

Merula, Tarquinio (1594/95-1665)

Pandolfi Mealli, Giovanni Antonio (fl. 1660-1669)

Pozzi, Luigi (1613-1656?)

Rossi, Luigi (1597-1653)

Strozzi, Barbara (1619-1677)

Tarditi, Horatio (1602-1677)

Turini, Francesco (1589/95-1656)

Uccelini, Marco (c. 1603-1680)

Vitali, Giovanni Battista (1632-1692)

      Ultimul update: 28.05.2008

Publicat în: on at 7:20 pm Comentarii (2)

A.1. Inceputurile barocului italian

Allegri, Gregorio (1582-1652) 

Belli, Domenico

Buonamente, Giovanni Battista (+ c.1642)

Caccini, Giulio (1551-1618)

Caccini, Francesca (1587-c.1640)

Cavalieri, Emilio de` (1550-1602)

Chilese, Bastiano (fl. 1608)

Cima, Giovanni Paolo (c.1570-1622)

Frecobaldi, Girolamo (1583-1643)

Gabrieli, Giovanni (1557-1612)

Gesualdo di Venosa, Carlo (c. 1560-1614)

Kapsberger, Johann Hieronymus (1580-1651)

Monteverdi, Claudio (1567-1643)

Peri, Jacopo (1561-1633)

Piccinini, Allesandro (1566-1638)

Rossi, Salamone (c.1570-1630)

Viadana, Lodovico Grossi da (c.1560-1627)

      Dupa cum am anuntat, iata prima lista din dictionarul pe care il pregatesc. In ceva timp, pe langa numele noi, veti putea observa link-uri ducand spre post-uri consacrate fiecaruia dintre domnii de mai sus. De asemenea, voi nota update-urile mai jos. Enjoy!

Updates: 27.10.2007

Publicat în: on at 7:11 pm Scrieti un comentariu